Gărzile Revoluționare din Iran continuă să-și joace „cărțile”. Eliminarea fizică a liderului suprem Ali Khamenei și a liderilor superiori ai armatei nu a forțat Iranul să se supună cerințelor SUA. Americanii nu au reușit să identifice o cale către victoria militară, iar întrebarea esențială este cum vor negocia un acord cu iranienii. Administrația Trump are nevoie de o justificare plauzibilă a unei „victorii”.
Numai că harta puterii Republicii Islamice este departe de a fi clară. Nu este clară, adesea, nici chiar pentru înalți oficiali iranieni, notează Antonio Giustozzi, cercetător senior la Institutul Regal al Serviciilor Unite (RUSI), pentru The Insider.
„Adevărata problemă, în orice caz, este ce rol joacă cu adevărat Mojtaba. Deși este de înțeles că s-ar putea să nu apară niciodată în public, nici nu a făcut nicio intervenție video sau audio. Sursele din cadrul regimului sunt de acord că a fost grav rănit în același atac în care au fost uciși tatăl său, soția și fiica. Mulți au început să creadă că nu este deloc capabil să funcționeze”, continuă Antonio Giustozzi.
Foarte puține persoane au avut acces la Mojtaba. Timp de aproape două luni, singurul factor de decizie politică a fost Ahmad Wahidi, șeful Gărzilor Revoluționare.
Masoud Pezeshkian – președintele Iranului – ar fi pus la îndoială informațiile lui Wahidi și a solicitat acces direct la Mojtaba.
„El și alți câțiva înalți oficiali au reușit să se întâlnească față în față cu Mojtaba la sfârșitul lunii aprilie, pentru a discuta.
Dar Gărzile Revoluționare nu dețin controlul deplin”, explică Antonio Giustozzi.
Gărzile Revoluționare consideră că Iranul trebuie să demonstreze că poate continua indiferent de costurile tot mai mari.
Numai așa i-a putea convinge pe Trump și Netanyahu să pună capăt războiului, dar în termeni acceptabili pentru Iran.
„Gărzile Revoluționare consideră că regimul trebuie să facă față inamicilor săi. Asta chiar dacă criticile radicale la adresa politicienilor reformiști de pe plan intern sugerează existența unor diviziuni interne.
Surse din cadrul Gărzilor recunosc că nu au precupețit niciun efort pentru a-l împinge pe candidatul lor – Mojtaba – în vârf.
Când alegerea fiului Liderului Suprem, recent decedat, a întâmpinat rezistență în rândul Consiliului Experților, Garda nu a ezitat să facă lobby agresiv pentru el”, mai scrie Antonio Giustozzi.
Cei care critică Gărzile Revoluționare au susținut că Mojtaba era nepotrivit pentru acest rol. Ar fi fost marginalizat, iar Gărzile Revoluționare ar fabrica declarații și ordine în numele său.
„Marea întrebare este ce se va întâmpla dacă războiul se va termina. În acel moment, erorile în alegerea lui Mojtaba pentru funcția de conducere vor deveni evidente.
Cu atât mai mult dacă se dovedește că este într-adevăr incapabil fizic să își îndeplinească rolul.
Gărzile Naționale ar putea viza un compromis”, consideră Antonio Giustozzi.
Un acord privind rachetele balistice iraniene va fi unul dintre cele mai dificile obstacole.
„Gărzile Revoluționare știu foarte bine că rachetele reprezintă singurul factor de descurajare real rămas al Iranului.
Sprijinul iranian pentru Axa Rezistenței este poate ceva mai ușor de discutat. Gărzile Revoluționare nu vor fi niciodată de acord cu reducerea sprijinului pentru Houthi, Hamas sau Hezbollah.
Având în vedere slăbirea Axei în ultimii ani și problemele logistice cauzate de căderea regimului Assad în Siria, poate fi elaborată o formulă ambiguă chiar și aici”, încheie Antonio Giustozzi analiza publicată de The Insider.
RECOMANDAREA AUTORULUI: