Disensiunea transatlantică privind Groenlanda tocmai s-a adâncit, iar în acest moment de echilibru instabil sunt în desfășurare trei direcții de acțiune pentru a evita un conflict catastrofal pentru cea mai mare insulă din lume.
„Statele Unite au interese de securitate legitime și de lungă durată în Groenlanda. Din cauza acestor interese, Washingtonul a încercat de mai multe ori, de la mijlocul secolului al XIX-lea, să o achiziționeze”, notează Daniel Fried, fost ambasador SUA în Polonia, într-o analiză publicată de Atlantic Council.
După al Doilea Război Mondial, Statele Unite și-au abordat interesele de securitate prin Acordul de Apărare a Groenlandei din 1951 – cunoscut și ca Acordul de Apărare Danemarca-SUA), care oferă Statelor Unite drepturi extinse de a stabili baze militare pe insulă și nu pune la îndoială suveranitatea Danemarcei sau statutul Groenlandei.
Acest acord a servit bine intereselor SUA pe tot parcursul Războiului Rece și este încă în vigoare, consideră Daniel Fried.
„În prezent, în ciuda afirmațiilor Casei Albe privind amenințările chineze și rusești la adresa Groenlandei, nici Trump, nici administrația sa nu au menționat solicitări specifice, neîndeplinite, ale SUA în materie de securitate, legate de Groenlanda.
Întrebat de CNN despre Groenlanda, adjunctul șefului de cabinet al Casei Albe, Stephen Miller – într-un interviu acordat pentru The New York Times – a susținut că «legile de fier» ale lumii includ forța, forța și puterea, și puțin altceva, și că – prin urmare – Statele Unite pot prelua Groenlanda dacă decid acest lucru.
Deși încercarea de a cumpăra Groenlanda pare a fi calea preferată a administrației, aceasta nu a exclus utilizarea forței pentru a achiziționa insula”, explică Daniel Fried.
Dacă Washingtonul este interesat de un acord, atunci există posibilitatea de a încheia unul prin intermediul acestui grup de lucru.
„Grupul de lucru ar putea aborda, de asemenea, o situație neprevăzută într-un mod util.
Unii groenlandezi au insistat pentru independență. O Groenlandă independentă nu ar fi capabilă să-și asigure propria securitate, iar grupul de lucru ar putea aborda această provocare.
În calitate de membru al NATO, o Groenlandă independentă s-ar afla într-o poziție similară cu cea a Islandei, care nu are o armată proprie, dar a cărei securitate a fost asigurată de Alianță. Islanda găzduiește o bază aeriană care reprezintă un atu important pentru proiecția forțelor SUA”, mai scrie Daniel Fried în analiza publicată de Atlantic Council.
”Militarii danezi și contingentele europene modeste nu ar rezista, pobabil, unui atac american hotărât”, avertizează Daniel Fried. Dar ar putea reuși să complice planificarea SUA, eliminând efectiv din sceanriu o ocupație militară fără riscuri și cu costuri reduse a capitalei Groenlandei, Nuuk.
„În mod înțelept, danezii și alți europeni au vorbit în termeni generali despre consolidarea securității arctice și nu despre amenințarea din partea Statelor Unite. Dar au folosit cuvântul «descurajare».
Trump ar putea pretinde o victorie și, retroactiv, să revendice justificarea amenințărilor sale inițiale”, explică Daniel Fried.
Alternativa – achiziționarea Groenlandei de către Statele Unite prin amenințări sau război – prezintă mult prea multe riscuri și costuri, continuă Daniel Fried.
„Statele Unite și alianțele lumii libere pe care le-au construit nu și-ar putea reveni, probabil, după ce Statele Unite ar lansa un război agresiv de dragul cuceririi Groenlandei.
Dar un acord privind securitatea Groenlandei și a Arcticii este posibil. Costurile generate de resentimentele transatlantice și de presiunea asupra încrederii SUA-Europa vor fi reale, dar pot fi recuperate.
Dacă o securitate arctică mai mare, cu europenii făcând muncă grea, se află de cealaltă parte a ceea ce trece Occidentul, NATO și alianța transatlantică ar putea ieși într-o formă încă solidă”, încheie Daniel Fried analiza publicată de Atlantic Council.
RECOMANDAREA AUTORULUI: