Rachetele trimise de SUA și Israel au împânzit cerul iranian și o mare parte din conducerea Republicii Islamice a fost deja eliminată. Implicațiile atacului asupra Iranului vor reverbera în tot Orientul Mijlociu și Eurasia în anii care urmează. Peste Marea Caspică, oficialii ruși sunt cu siguranță nemulțumiți să vadă un stat aliat sub atacul devastator al SUA și Israelului, notează cercetătorul Nicholas Castillo într-o analiză publicată de The Moscow Times.
Totuși, continuă acesta, deși slăbirea sau potențiala prăbușire a unui aliat este un rezultat evident nedorit, o analiză mai atentă dezvăluie implicații ceva mai nuanțate pentru Moscova și războiul din Ucraina.
Acordurile privind armele au fost reciproc avantajoase, inclusiv un acord de 580 de milioane de dolari prin care Iranul ar fi primit sisteme anti-aeriene portabile, despre care s-a scris cu doar câteva zile înainte de atacul combinat SUA-Israel.
Parteneriatul Rusiei cu Iranul a oferit, de asemenea, și alte oportunități valoroas. În urma invadării Ucrainei, oficialii ruși au căutat să se adapteze la un regim intens de sancțiuni, de tipul celui cu care se confrunta Iranul de ani de zile.
În anul 2022, oficialii iranieni au început să instruiască Rusia cu privire la menținerea sectoarelor sale de petrol și gaze pe linia de plutire, în ciuda sancțiunilor, și de a oferi pârghii pentru eludarea sancțiunilor.
„Nemaifiind descurajată de amenințarea sancțiunilor secundare, relația economică a Rusiei cu Iranul a crescut considerabil după februarie 2022, crescând de la o medie de 1,9 miliarde de dolari în cifre de afaceri comerciale înainte de război la un raport de 5 miliarde de dolari în 2022.
Conform comentariilor oficialilor ruși, cifra de afaceri în 2025 a fost aproximativ aceeași.
Dronele Shahed, odinioară cumpărate în întregime din Iran și expediate peste Marea Caspică, sunt acum produse în mare parte în Zona Economică Specială Alabuga a Rusiei, din Republica Tatarstan”, continuă Nicholas Castillo.
Incapacitatea Iranului s-ar putea resimți mai mult în ceea ce privește muniția, rachetele și obuzele de artilerie, pe care Teheranul le furnizează și Moscovei.
Totuși, și aici există motive să ne îndoim că prăbușirea Republicii Islamice va avea un impact semnificativ asupra capacităților Rusiei, mai scrie Nicholas Castillo.
„Deși a primit sute de rachete balistice iraniene în ultimii ani, nu există nicio dovadă că Moscova le-a folosit în luptă.
Între timp, probabil cea mai importantă armă pentru trupele rusești, dronele kamikaze de mici dimensiuni, cu vedere la persoana întâi, sunt produse pe plan intern folosind produse cu dublă utilizare expediate în Rusia dintr-o varietate de state, cel mai important fiind China.
Totuși, acordurile de armament cu Iranul au reprezentat un atu notabil pentru Rusia. Dar se pare că impactul cel mai mare al lor a fost în primul an de după izbucnirea războiului.
De atunci, Kremlinul și-a diversificat relațiile externe și și-a consolidat propriile capacități de producție. După cum spune cercetătoarea Hannah Notte, specializată în Rusia, Moscova nu mai are nevoie de ajutorul Teheranului pentru a susține războiul din Ucraina”, punctează Nicholas Castillo.
Paradoxal, războiul declanșat de SUA și Israel împotriva Iranului ar putea genera noi beneficii economice pentru Moscova.
În esență, Rusia este o economie exportatoare de petrol și gaze, reprezentând până la 45% din veniturile statului în unii ani.
„Ca atare, problemele sau câștigurile financiare ale Kremlinului pot fi atribuite, în linii mari, prețului acestor mărfuri.
Iranul nu este doar un alt exportator de hidrocarburi, al nouălea ca mărime pentru petrol și al treilea ca mărime pentru gaze naturale, ci – din cauza sancțiunilor occidentale – concurează în principal pentru aceiași clienți ca și Rusia, în principal China și India.
Asta nu înseamnă că Moscova nu va resimți consecințele negative ale războiului din Iran. Coridorul Internațional de Tranzit Nord-Sud, o cale de tranzit comercială în creștere care leagă Rusia de Orientul Mijlociu și Asia de Sud prin Iran, pare acum un proiect pus în pericol”, atrage atenția Nicholas Castillo.
Însă, deși relațiile comerciale dintre Rusia și Iran s-au dezvoltat în urma invaziei Ucrainei, acestea par să nu fi atins niciodată proporții critice. Efectele negative în lanț ale acestei crize, de la refugiați la perturbări comerciale, vor fi probabil absorbite de țările care se învecinează fizic cu Iranul în Orientul Mijlociu, Caucaz și Asia Centrală.
„Prăbușirea Republicii Islamice ar fi, fără îndoială, un eșec strategic pentru Rusia. Președintele american Donald Trump, el însuși adesea afectuos față de președintele rus Vladimir Putin, a purtat cu toate acestea operațiuni de schimbare de regim împotriva a două state prietenoase cu Rusia, Iranul și Venezuela.
Totuși, Rusia a rezistat tentației de a depinde excesiv de Iran. S-a adaptat pe parcursul războiului din Ucraina, în ceea ce privește alianțele internaționale, lanțurile de aprovizionare și propriul complex militar-industrial al Rusiei.
Prin urmare, este puțin probabil ca prăbușirea Liderului Suprem al Iranului să fie resimțită imediat pe linia frontului, în Ucraina”, încheie Nicholas Castillo.
RECOMANDAREA AUTORULUI: