Sancțiunile europene au lovit sectorul gazelor naturale al Rusiei – „inima economiei sale de război”, așa cum a spus președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Importurile de gaz natural lichefiat rusesc vor fi parțial interzise în 2026 și complet interzise până în 2027.
UE intenționează, de asemenea, să elimine treptat toate celelalte forme de gaz rusesc. Putin și-a mânuit mult timp „bastonul” amenințător al gazului și a avertizat că fără, energia rusească, Europa ar îngheța, iar Ucraina ar da faliment.
„Timp de decenii după aceea, Rusia a fost cel mai mare furnizor de energie pentru țările europene. Acum, însă, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a dus la o rapidă inversare a situației – una în care Europa își câștigă din nou independența energetică deplină față de Moscova”, notează economistul Vladimir Milov pentru The Insider.
Chiar înainte de invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia, propaganda Kremlinului insista că Europa va „îngheța” fără energia rusească. În schimb, piața europeană a găsit alternative, iar prețul gazelor naturale la principalul hub TTF european din Olanda a rămas stabil în ultimii trei ani, variind între 30 și 50 de euro pe megawatt-oră.
Acest nivel este ceva mai mare decât înainte de 2022, când prețurile cuprinse între 10 și 20 de euro pe megawatt-oră erau considerate normale, dar este încă departe de a fi catastrofal pentru economiile europene.
Principalii furnizori de gaze naturale – pe lângă Norvegia, un actor regional din afara UE – sunt acum Statele Unite, Algeria, Qatar și Azerbaidjan.
„Sursele suplimentare de petrol și gaze s-au dovedit mai mult decât suficiente pentru Europa, iar achizițiile rămase de energie rusească ale continentului se explică în mare măsură prin poziția favorabilă Kremlinului a guvernelor ungar și slovac.
Ambele țări au anunțat deja că vor lupta împotriva acestor schimbări, dar probabil că nu au influența politică necesară pentru a face acest lucru cu succes.
Alegerile din Ungaria, programate pentru aprilie 2026, ar putea aduce o schimbare în cursul politic al țării, iar Slovacia va merge și ea la urne înainte de 2028 – ceea ce înseamnă că aceste țări ar putea înceta să se mai opună politicii UE din proprie inițiativă”, mai scrie Vladimir Milov.
În 2024, valoarea importurilor UE de petrol și gaze rusești s-a ridicat la doar 21 de miliarde de euro – cu peste 80% sub nivelul din 2021. Pentru cei care ar putea spune că 21 de miliarde de euro reprezintă încă o sumă mare, merită repetat că cea mai mare parte a achizițiilor provine doar din două țări relativ mici care urmează un curs anti-Bruxelles
Prin urmare, criticile la adresa UE pentru „continuarea finanțării Rusiei prin importuri de petrol și gaze” nu sunt pe deplin justificate și ar fi mai corect îndreptate către Budapesta și Bratislava. În orice caz, se așteaptă ca importurile UE de petrol și gaze din Rusia să scadă în acest an sub 20 de miliarde de euro și ar trebui să scadă la zero până în 2028.
„Pe lângă UE, Rusia are acum o altă mare bătaie de cap – Turcia. Astăzi, pe fondul scăderii accentuate a exporturilor de gaze către Europa, Turcia a devenit al doilea cel mai mare cumpărător de gaze rusești după China.
Cu toate acestea, spre deosebire de China, care primește gaze la un preț abia profitabil pentru vânzător, Turcia reprezintă cea mai mare parte a profiturilor Gazprom din operațiunile sale europene. Dar acest lucru nu va dura mult.
În acest context, exporturile de gaze ale Rusiei către Turcia se confruntă cu dificultăți”, explică economistul.
Per total, divorțul energetic al Europei de Rusia a fost o afacere tristă.
„Rusia, nu Europa, este cea care a pierdut cel mai mult din cauza divorțului energetic. În 2021, Gazprom a exportat 185 de miliarde de metri cubi de gaze către Europa (inclusiv Turcia); până în 2024, această cifră scăzuse la doar 28 de miliarde.
În această perioadă, compania a pierdut aproximativ 100 de miliarde de metri cubi – aproximativ o cincime din producția sa anuală.
Este adevărat, exporturile de gaze către China au crescut, dar sunt mult mai puțin profitabile.
În 2023, Gazprom a raportat o pierdere anuală, iar în 2024–2025 profiturile sale au fost susținute în mare parte de alte segmente de afaceri, cum ar fi operațiunile petroliere și consolidarea participației Shell în proiectul Sakhalin-2.
La Forumul Economic de la Sankt Petersburg din iunie anul trecut, ministrul rus pentru Dezvoltarea Orientului Îndepărtat și a Arcticii, Aleksei Cekunkov, s-a plâns că vastele capacități de producție și transport ale Gazprom din Siberia de Vest și nord-vestul Rusiei sunt inactive din cauza pierderii pieței europene”, continuă Milov.
Compania care va avea cel mai mult de suferit de pe urma noilor sancțiuni nu este Gazprom, care a pierdut deja aproape totul în Europa, ci Novatek, al doilea mare producător de gaze din Rusia.
Peste două treimi din exporturile proiectului Yamal LNG al Novatek se îndreaptă în prezent către Europa, iar compania va pierde întreaga piață.
„Redirecționarea unor astfel de volume (20 de miliarde de metri cubi de gaze pe an) către Asia nu numai că va necesita reduceri mai mari și venituri sacrificate, dar va reprezenta și provocări tehnologice serioase.
Drept urmare, compania este pe cale să piardă o parte semnificativă din profiturile sale.
Întrebarea privind modul în care Europa își va satisface nevoile energetice nu este nici pe departe atât de presantă pe cât părea acum trei ani. Astăzi, lumea se confruntă cu un surplus global de GNL în următorii ani – în special după 2030.
Până atunci, noile capacități de export de GNL din SUA și Qatar vor intra în funcțiune, în timp ce cererea globală de energie este estimată să încetinească odată cu economia mondială în general”, mai scrie economistul Vladimir Milov.
Foto – Profimedia Images
RECOMANDAREA AUTORULUI: