Secretomania din jurul SAFE, împrumutul de 17 miliarde de euro care ne îndatorează copiii și nepoții. Nu știm ce dobânzi plătim și cum se dau contractele

Secretomania pune pe jar România, pentru că ne împrumutăm prin SAFE cu miliarde de euro, însă autoritățile nu reușesc să explice pe înțelesul românilor ce dobânzi vor fi plătite începând cu anul 2035. Contractele vor fi atribuite printr-o procedură controversată, iar termenul-limită este sfârșitul lunii mai. Există, totuși, și o certitudine îngrijorătoare. Copiii și nepoții românilor vor scoate din propriile buzunare dobânda pe care trebuie să o achite România. În tot acest timp, autoritățile jonglează cu declarații ambigue.

Contextul geopolitic tensionat – război în Ucraina de mai mult de 4 ani și riscul unor amenințări ale Rusiei la adresa întregii Europe – a declanșat alarma în Uniunea Europeană.

ACTUALITATE Valentin Stan: Protocolul secret service era foarte clar. Era vorba de viața președintelui, nu puteau să își permită vreo eroare

06:00

TURISM Unde își petrec românii minivacanța de 1 Mai. Topul destinațiilor preferate în 2026

06:00

• Astfel, a fost implementată inițiativa SAFE (Acțiunea pentru Securitatea Europei – Security Action for Europe), un instrument financiar pentru împrumuturi.
• Obiectivul final declarat este consolidarea industriei europene de apărare.
• Prin programul SAFE, România beneficiază de 16.680.055.394 euro.

În țara noastră, însă, secretomania a devenit cuvântul de ordine. Procedura de achiziție – NFPPAP (Negocierea Fără Publicarea Prealabilă a unui Anunț de Participare) – nu face altceva decât să maximizeze misterul.

Ne modernizăm armata. Ne costă 9,6 miliarde euro

România trebuie să țină pasul, la nivel militar, cu alte țări din NATO. Am primit a doua alocare bugetară din Uniunea Europeană – aproape 17 miliarde de euro – după Polonia.

Suma de 16.680.055.394 euro este împărțită între MApN, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Ministerul Afacerilor Interne +  celelalte forțe ale Sistemului Național de Apărare.

• 4,2 miliarde euro – infrastructura duală gestionată de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (capetele Autosträzii Moldovei: Pașcani—Ungheni și Paşcani—Siret, totalizând 222 km)
• 9,6 miliarde euro – înzestrarea modernă a Armatei Române
• 2,8 miliarde euro – Ministerul Afacerilor Interne și celelalte forțe ale Sistemului Național de Apărare.

Alte țări și-au finanțat propria industrie de apărare. România face exact invers, finanțează firme străine cu banii împrumutați pe 45 de ani

De la bun început se poate constata o cooperare strategică a României cu Germania – 7 miliarde de euro – și Franța (peste 1 miliard de euro plus suplimente).

Scadența maximă a împrumutului uriaș contractat de România este de 45 de ani, la o dobândă maximă de 3%.

• Pachetul integrat Rheinmetall AG (România – Germania): 5,69 miliarde euro pentru 6 programe (vehicule de luptă a infanteriei Lynx, două nave de patrulare maritimă, două vedete pentru scafandri, sisteme antiaeriene SKYNEX/Skyranger/Millennium, muniție 35 mm).

• Pachetul Airbus (România – Franța): 1,012 miliarde euro pentru 12 elicoptere H225M şi 2 sisteme de comandă C2 antirachetä, cu interes de continuare pentru 30 de elicoptere H225M suplimentare începând cu 2030, finanțate dìn fonduri naționale.

• Programul Thales (Franța): 258 milioane euro pentru 12 radare Gap
• Sistemul Diehl IRIS-T (Germania): S74,83 milioane euro pentru 3 sisteme rachete sol-aer cu rază
• Programul de armament individual: 816 milioane euro printr-a asociere in participație ROMARM x SSI Legion (SigSauer), cu localizare 100% a producției la Cugir şi Sadu.
• Transportoare Piranha 5: g31,2 milioane euro pentru 139 transportoare blindate, cu localizare de 100% a carcaselor la Uzina Mecanică București şi 65% + pe turelă.
• Platforme auto IDV: 344,4 rnilioane euro pentru 115 platforme multifuncționale (60,2896 localizare).
• Mini UAS Quantum Systems: 31,4 milioane euro pentru 34.
• Soluție C4I5R prin NSPA: 19 milioane euro pentru 72 instanțe.

Alte țări au dat contractele firmelor proprii, dar România face excepție. Prin împrumuturile de la UE, și-au finanțat propria industrie de apărare. Spre deosebire de Germania, Franța sau Italia, Românie dă contracte de mai bine de 10 miliarde de euro unor firme străine. (mai multe detalii AICI)

Concret:

• Polonia a dat contractele fără licitație firmelor poloneze PGZ, HSW, WZS.
• Germania a dat contracte fără licitație firmelor germane Rheinmetall, KMV și Diehl.
• Franța a dat contracte fără licitație firmelor franceze Thales, Airbus, Safran.
• Italia a dat contracte fără licitație firmelor italiene Leonardo, Fincantieri și IDV (Iveco Defense Vehicle).
• Cehia a dat contracte fără licitație firmelor cehești Vop CZ ( firmă de stat, corespondentul Romarm din Cehia), Colt CZ (un mare producător din Praga de armament) și Tatra.

„Extremă urgență”. Contractele, atribuite prin NFPPAP, „scurtătura” legală în achizițiile publice

Și România va atribui contractele fără licitație, numai că furnizorii au fost desemnați de Guvernul României, iar criteriile ridică semne de întrebare firești.

Regulamentul european impune semnarea contractelor până la 30 mai 2026. Teoretic, este vorba despre un caz de „extremă urgență”, iar autoritatea contactează direct candidații selectați, negociază clauzele contractuale și prețul, apoi atribuie contractul.

• Procedura prin care vor fi atribuite contractele este NFPPAP – Negocierea Fără Publicarea Prealabilă a unui Anunț de Participare. Este, practic, o „scurtătură” legală în achizițiile publice.
• NFPPAP permite autorităților să invite direct operatori economici la negociere. Avantajul ar fi că sunt scurtate termenele față de o licitație deschisă.
• Procedura NFPPAP S=se utilizează în cazuri de extremă urgență (evenimente imprevizibile).

Dezavantajele NFPPAP. Lipsă de transparență, suspiciuni de favoritism

Procedura NFPPAP – Negocierea Fără Publicarea Prealabilă a unui Anunț de Participare – vine „la pachet” cu riscuri și dezavantaje.

Este o procedură eficientă într-o situație de urgență, dar este considerată „de excepție”. NFPPAP limitează competiția și implică riscuri majore.

• Riscul unui preț mai mare – firmele „invitate” de autorități nu au concurență.
• Lipsa de transparență – cetățenii nu pot avea acces la toate detaliile.
• Suspiciunea de favoritism – contractele pot fi atribuite „cu dedicație”.

Suplimentar, din cauză că totul se face „la foc automat”, există și riscul ca respectivele contracte să fie întocmite prost, cu clauze ambigue. Detalii din caietul de sarcini nu sunt clarificate corespuzător. Pot fi livrate produse care nu vor corespunde 100% nevoilor inițiale.

Mister de nepătruns. Pe ce criterii au fost alese firmele care vor înșfăca aceste contracte?

La o licitație clasică, orice firmă poate depune o ofertă. La procedura NFPAP, chiar autoritatea identifică și invită direct unul sau mai mulți operatori economici despre care știe că au capacitatea de a executa contractul.

În cazul programului SAFE sunt vizate companii de top din industria de apărare (naționale – dar nu este cazul României – sau internaționale).

Explicația autorităților – potrivit căreia România procedează așa cum au procedat și alte state europene – este ca o picătură de apă dulce într-un ocean.

Așa cum se poate observa mai sus, țări precum Germania, Franța, Italia sau Polonia au avut grijă să își susțină propria industrie de apărare. Ceea ce nu se întâmplă în România.

USR-istul Miruță, șeful de la Apărare, întreține secretomania. „Nu știu pe ce sumă să o aplic”

Radu Miruță, ministrul USR al Apărării, a evitat să spună, concret, ce dobândă totalî va plăti România pentru cele 17 miliarde euro împrumutate prin SAFE.

Ministrul a respins ipoteza unui calcul simplu bazat pe dobânda anuală și a spus, chestionat de Gândul, că trebuie semnate mai întâi toate contractele, și abia pe urmă am putea afla care este dobânda totală.

„Ministerul Apărării are, conform cu decizia Parlamentului de ieri, 8,3 miliarde de euro contracte. Dacă se vor semna toate, este absolut limpede de clarificat, cât înseamnă 3% raportat la suma care se contractează. Dacă nu se vor semna toate contractele, se va aplica aceeași dobândă pe suma mai mică. 

Văzând cum evoluează lucrurile până pe 30 mai, vă spun care va fi suma, pentru că este un calcul simplu de a aplica această dobândă. Nu știu pe ce sumă să o aplic”, a recunoscut Radu Miruță.

Ministrul Radu Miruță a sugerat că formula de calcul a dobânzii totale ar fi una „clasică”. Surprinzător, șeful de la Apărare a evitat să ofere o estimare concretă pentru întreaga perioadă de 40 de ani.

Domne, este o metodă clasică prin care se calculează dobânda, eu vă spun care sunt variabilele care intră în calcul”, a mai spus Miruță. (informații suplimentare AICI)

Miruță, ministrul Apărării

Investiție strategică pentru România sau datorie strategică pe umerii românilor?

Potrivit specialiștilor, dobânzile împrumutului pentru mega-programul de înarmare SAFE ajung la aproape jumătate din suma totală.

Există riscul major ca românii să plătească în următorii 45 de ani un împrumut uriaș, fără ca banii să se întoarcă în economia locală. Și atunci va apărea încă o „gaură neagră” în bugetul și așa ciuruit al României.

Sorin Encuțescu – coordonatorul Strategiei Naționale pentru Industria de Apărare –  avertizează că suma totală de rambursat pentru cele 9 miliarde care revin direct Armatei României va atinge, cu tot cu dobânzi, circa 16 miliarde de euro.

„Noi trebuie să ne uităm în acești 45 de ani cam care va fi valoarea dobânzii pe care o plătim. Ori din calcule rezultă că va fi cam undeva între 7 și 8 miliarde. Deci dacă la cei 9 miliarde pe care îi rambursăm mai adăugăm 7 miliarde, per ansamblu, va rezulta o sumă de rambursat la 16 miliarde. Nu toate sistemele vor putea fi localizate, pentru că nu există încă acele capabilități”, a declarat Sorin Encuțescu. (mai multe detalii îngrijorătoare AICI).

Pică România testul de „inteligență economică”?

Un împumut atât de mare, pe un termen foarte lung, ar putea fi util pentru România doar în anumite condiții. Altfel, totul s-ar putea transforma într-un dezastru financiar.

„Din perspectivă fiscală și bugetară, programul SAFE poate fi util doar dacă România reușește să transforme aceste achiziții în efect economic intern. Altfel, riscăm să vorbim despre un împrumut foarte mare, contractat pe termen lung, care apasă pe buget fără să lase în urmă suficientă producție locală, locuri de muncă, taxe colectate și capacități industriale”, a avertizat și expertul fiscal Veronica Duțu, la solicitarea Gândul.

Dacă majoritatea echipamentelor sunt cumpărate din import, iar companiile românești rămân doar cu o „felie” mică din execuție, atunci statul român se alege cu o datorie extinsă în timp, nu cu o politică industrială reală.

SAFE nu trebuie privit doar ca program de înzestrare militară. SAFE devine un test de inteligență economică. Dacă pică acest text, România se îndatorează pe termen lung, iar cei care vor plăti vor fi tot românii.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Mesajul lui Petrișor Peiu despre programul SAFE: „România se împrumută de la UE ca să sprijine economiile altor state”
• Scandal internațional pe programul românesc SAFE. O companie italiană aduce acuzații grave Ministerului Apărării din România
• În timp ce România virează miliardele împrumutate prin SAFE direct în conturile Germaniei și Franței, Polonia își dezvoltă industria de apărare cu banii din program. Motivul uluitor pentru care autoritățile române nu fac la fel
• Gândul publică raportul SAFE privind achizițiile de armament. 10 din cele aproape 17 mld. de euro vor pleca spre Franța și Germania. Cel mai mare contract de achiziție este cu nemții de la Rheinmetall, de aproape 6 miliarde de euro. Vezi lista completă a achizițiilor
• Scandal internațional pe programul românesc SAFE. O companie italiană aduce acuzații grave Ministerului Apărării din România