Stabilitatea strategică, în pragul colapsului. Poseidon și Burevestnik, avantaj militar pentru Rusia. „Lumea se confruntă din nou cu amenințarea unei noi curse a înarmărilor”

Vladimir Putin va fi pregătit să negocieze limitări ale armelor strategice doar dacă este încrezător că poate obține concesii semnificative din partea Statelor Unite. Altfel, un dialog semnificativ este puțin probabil, iar sistemul internațional de stabilitate strategică va continua să se clatine în pragul colapsului total.

Vladimir Putin se laudă adesea că racheta strategică de croazieră Burevestnik și vehiculul subacvatic autonom Poseidon ale Rusiei sunt sisteme de arme nucleare „unice”.

• Potrivit președintelui rus, aceste sisteme de lansare a armelor nucleare au fost testate cu succes la sfârșitul lunii octombrie 2025.
• Kremlinul este încrezător că Poseidon și Burevestnik oferă țării un avantaj militar – și, prin urmare, un punct de sprijin – față de Statele Unite.

MARIUS TUCĂ SHOW Victor Ponta: „Dacă România refuză aderarea la Consiliul pentru Pace, cât e Trump la Casa Albă, nu mai avem relații cu America”

10:30

FLASH NEWS Cum va fi calculat impozitul pe proprietate, în 2027. Premierul Ilie Bolojan a făcut anunțul și a explicat ce îi așteaptă pe români

10:05

„Dezvoltarea armelor de către Rusia nu a trecut neobservată de Statele Unite. Președintele Donald Trump a declarat necesitatea reluării testelor nucleare, deși până acum a evitat să fie mai specific. Lumea se confruntă din nou cu amenințarea unei noi curse a înarmărilor și cu prăbușirea definitivă a stabilității strategice”, notează Maxim Starchak – expert rus în arme nucleare și industrie nucleară – într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

Vladimir Putin | Foto – Profimedia Images

„După prăbușirea Uniunii Sovietice, Rusia și-a pierdut poziția de lider”

Când Statele Unite au anunțat că se retrag din Tratatul privind rachetele antirachetă (ABM) în 2001, Putin avertizase deja că Rusia va răspunde prin dezvoltarea de sisteme de lansare nucleară non-balistică.

Mulți experți din Rusia și Statele Unite au susținut că sistemul de apărare antirachetă al SUA – atât atunci, cât și în viitor – ar fi incapabil să reducă semnificativ eficacitatea potențialului nuclear al Rusiei.

„Dar Putin a insistat că acesta ar putea fi complet devalorizat dacă Moscova ar sta pur și simplu deoparte și ar observa de la distanță dezvoltarea calitativă și cantitativă a sistemului de apărare antirachetă al SUA.

Al doilea motiv a fost dezvoltarea de către Statele Unite a munițiilor ghidate de precizie (PGM): rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune.

• Încă din anii 1980, experții sovietici și occidentali au observat că puterea și precizia crescânde ale armelor convenționale le făceau comparabile cu unele tipuri de arme nucleare.
• După prăbușirea Uniunii Sovietice, Rusia și-a pierdut poziția de lider în domeniul armelor convenționale și nu a mai putut concura cu Statele Unite în dezvoltarea PGM.

În timpul președinției lui Dmitri Medvedev (2008–2012), mulți experți ruși sperau că negocierile Noului START (Tratatul de Reducere a Armelor Strategice) cu Statele Unite vor rezolva problemele legate de PGM și apărarea antirachetă a SUA.

Însă, spre indignarea multor experți ruși conservatori, Noul START semnat în aprilie 2010 nu a inclus dezvoltarea armelor strategice nenucleare ale SUA.

Această dezamăgire amară a fost exacerbată de eșecul negocierilor privind apărarea antirachetă începute după semnarea Noului START”, continuă Starchak.

Lansarea rachetei de croazieră Burevestnik | Foto – Profimedia Images

Putin: „Moscova este capabilă să răspundă eficient tuturor provocărilor”

În timp ce Putin se pregătea să revină la președinție pentru un al treilea mandat, în 2012, el a numit dezvoltarea armatei și a industriei de apărare drept o prioritate cheie.

În 2014, noua doctrină militară oficială a Rusiei a subliniat pericolele sistemelor strategice de apărare antirachetă (despre care spunea că „subminează stabilitatea globală și perturbă echilibrul de putere stabilit în domeniul rachetelor nucleare”), precum și ale sistemelor strategice non-nucleare PGM.

„Programul de armament de stat pentru 2016-2025 a subliniat modalități de contracarare a acestui lucru.

• Rămânerea în urmă a Rusiei în ceea ce privește PGM a fost parțial compensată de dezvoltarea rachetelor de croazieră și a armelor hipersonice.
• Drept urmare, Putin a declarat, în 2017, că dezarmarea nucleară universală nu numai că este posibilă, ci că Rusia va depune eforturi pentru aceasta, deoarece Moscova este în orice caz capabilă să răspundă eficient tuturor provocărilor.
• Cu toate acestea, disparitatea potențialului economic dintre Rusia și Statele Unite a făcut imposibilă menținerea parității în ceea ce privește armele convenționale.

În plus, rachetele convenționale și vehiculele lor de lansare au fost insuficiente pentru a constitui un factor de descurajare strategic eficient. Era nevoie de o altă opțiune: ceva extrem de puternic, dar mai rentabil. În consecință, s-a luat decizia de a reînvia superarmele nucleare sovietice.

Până în 2018, Rusia încetase să lucreze la sistemele de rachete feroviare mobile de luptă și la rachetele RS-26 Rubezh: arme nucleare clasice care erau acoperite de sistemul START existent.

Acest lucru i-a permis să redirecționeze resursele către dezvoltări mai avansate care nu sunt acoperite de niciun acord internațional (nici elementele sistemului de apărare antirachetă al SUA și PGM dezvoltat de Washington nu sunt acoperite de acestea)”, mai scrie Maxim Starchak în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

„Amenințările din Occident trebuie întâmpinate prin crearea de noi amenințări”

Datorită sistemelor lor de propulsie nucleară, vehiculul subacvatic Poseidon și racheta de croazieră Burevestnik au o rază de acțiune și o flexibilitate potențial nelimitate în ceea ce privește traiectoria lor de atac.

• Poseidon poate lovi o varietate de ținte – de la grupuri de portavioane la fortificații de coastă – atât cu focoase convenționale, cât și nucleare.
• Rachetele Poseidon vor fi transportate de submarine specializate, ceea ce face ca dronele să fie mai puțin autonome, dar le permite să fie utilizate pentru cea mai largă gamă posibilă de misiuni tactice.

„În ceea ce privește rachetele Burevestnik, Putin a declarat că acestea nu au fost încă clasificate drept o clasă specifică de arme.

Burevestnik, rachetă de croazieră cu propulsie nucleară | Foto – Profimedia Images

Aceasta înseamnă că Rusia ar putea considera aceste rachete ca fiind multifuncționale: nu doar ca un element de descurajare strategică, ci și ca un mijloc viabil de luptă.

Conform retoricii conducerii ruse și a experților pro-guvernamentali, apariția sistemelor Poseidon și Burevestnik nu înseamnă că țara va fi trasă într-o altă cursă a înarmărilor.

Logica este că până și un număr foarte mic din aceste sisteme este suficient pentru a constitui doctrina apărării active promovată de șeful Statului Major General rus, Valeri Gherasimov: că amenințările din Occident trebuie întâmpinate prin crearea de noi amenințări”, explică Maxim Starchak.

„Rusia are de câștigat în orice scenariu”

Dacă Washingtonul decide să intre în negocieri, Rusia, încrezătoare în avantajul său, va cere concesii.

Cu toate acestea, nu există motive să credem că Statele Unite sunt pregătite să facă compromisuri în ceea ce privește apărarea antirachetă sau PGM.

„Rusia are de câștigat în orice scenariu: va putea acuza cealaltă parte de incapacitate de rezolvare atât dacă Statele Unite refuză să negocieze, cât și dacă Washingtonul acceptă să discute, dar apoi nu face concesii.

Încă din anii `80, comunitatea internațională s-a obișnuit cu dialogul bilateral continuu privind controlul armelor, iar absența acestuia este acum percepută ca o anomalie. Cu toate acestea, succesele trecute în acest domeniu au fost legate de reformele democratice din Uniunea Sovietică și apoi din Rusia: țara era dispusă să facă compromisuri.

Acum, în ciuda contactului dintre Putin și Trump, condițiile prealabile pentru aceasta lipsesc. Moscova nu se concentrează pe ajungerea la acorduri, ci pe consolidarea dominației sale.

• Asimetria emergentă în ceea ce privește armele strategice creează în cadrul guvernului rus sentimentul că țara câștigă noua cursă a înarmărilor.
• Încrezătoare în superioritatea sa față de Statele Unite, Moscova încearcă să dicteze termenii, formatul și agenda posibilelor viitoare negocieri privind controlul armelor.
• Kremlinul va fi dispus să negocieze limitări ale armelor strategice doar dacă este încrezător că poate obține concesii semnificative din partea Statelor Unite.
• Altfel, un dialog semnificativ este puțin probabil, iar sistemul internațional de stabilitate strategică va continua să se clatine în pragul colapsului total: Rusia va continua să-și dezvolte forțele nucleare, iar Statele Unite vor răspunde.

O cursă a înarmărilor nucleare va deveni o parte intrinsecă a relațiilor internaționale, mai ales dacă Washingtonul ajunge la concluzia că încercările de a conveni cu Moscova asupra controlului asupra noilor arme sunt inutile”, încheie Maxim Starchak.

Foto colaj main – Profimedia Images

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Factorul „Trump” și o mare dilemă la Moscova. Iranul, aliatul Rusiei, se află în dificultate, dar viitoarele mutări ale Kremlinului sunt greu de anticipat
• Dureri de cap la Beijing. SUA și Taiwan vor produce în comun muniție de artilerie de 155 mm, pentru a-și asigura aprovizionarea în timp de război
• „Războiul petrolierelor”, SUA vs. Rusia. Dr. Pierre Thévenin, cercetător în drept maritim internațional: „Când o navă își schimbă pavilionul în timp ce se află pe mare este considerată apatridă”
• Noua rachetă balistică Oreshnik a Rusiei, amenințare directă la adresa NATO și SUA. „Poate lovi Parisul sau Berlinul în mai puțin de 20 de minute”