Războiul din Iran ține capul de afiș, iar oficialii din Golf spun că SUA trebuie să termine ce-au început. Atlantic Council: „Următoarele două-trei săptămâni vor fi critice”

Ceea ce creează frustrări înalților oficiali din Golf – în timp ce Iranul îndreaptă rachete și drone asupra cetățenilor și țărilor lor – este faptul că prea mulți de la Washington fac din acest război o chestiune de politică internă a SUA și a președintelui Donald Trump, notează Frederick Kempe într-o analiză publicată de Atlantic Council. Pentru ei, continuă acesta, miza este dacă Orientul Mijlociu se îndreaptă într-o direcție pozitivă unică sau se întoarce „într-una mai familiară, mai urâtă”. 

În ultimele două săptămâni, explică Frederick Kempe –  președintele și directorul executiv al Atlantic Council – „am vorbit cu o serie de oficiali din Golf pentru a înțelege mai bine cum percep liderii din regiune acest război în desfășurare”.

FLASH NEWS Liderul suprem al Iranului ar fi de acord să negocieze cu Trump. Oficialii de la Teheran i-au transmis mesajul, în seceret, lui Witkoff

13:21

INEDIT Comună la înălțime. A dat 6 milioane de euro pentru cel mai înalt pod suspendat pietonal din Europa

13:16

• Conversațiile au fost surprinzător de coerente.
• Pentru mulți dintre ei, acest conflict nu a fost o chestiune de dacă, ci de când.
• „Un oficial de rang înalt din Golf mi-a spus că țara sa știe de mult timp că cel mai mare pericol al său se află în Iran și nu în Israel – o realitate devenită evidentă în ultimele zile”.
• „Oficialii mi-au spus că inevitabilitatea războiului nu s-a datorat unui singur factor”.

Mai degrabă, a fost o consecință cumulativă a unui regim revoluționar care, timp de aproape o jumătate de secol, și-a construit puterea prin intermediari ucigași, rachete mortale, aspirații nucleare și intimidare neobosită.

„Un alt oficial de rang înalt din Golf mi-a spus că țara sa a argumentat de mult timp negociatorilor americani din administrațiile democrate că aceștia greșeau când credeau că limitarea capacităților nucleare ale Iranului era suficientă, deoarece acest lucru nu reușise să abordeze problema rachetelor și a intermediarilor care reprezentau amenințări pentru vecinii săi”, notează Frederick Kempe.

„Punctul culminant al unei lungi traiectorii care a necesitat un răspuns la un moment dat”

Conform oficialilor din Golf, regiunea trăiește de ani de zile într-o formă de război din umbră.

Conflictele prin intermediari, atacurile cibernetice și loviturile militare asupra infrastructurii energetice au făcut parte dintr-o campanie susținută concepută de Iran pentru a testa și eroda arhitectura de securitate a Golfului.

„Priviți Dubai, Abu Dhabi și, din ce în ce mai mult, Riyadh. Acestea reflectă un grad de toleranță religioasă, moderație politică și modernizare economică care contrastează puternic cu teocrația iraniană.

• Unii oficiali din aceste țări au argumentat, în privat, împotriva deciziei lui Trump de a intra în război alături de Israel.
• Alții au argumentat în favoarea deciziei.
• Dar niciunul dintre cei cu care am vorbit acum nu vrea ca Statele Unite să se retragă înainte de a termina treaba.
• Chiar și acei oficiali din Golf care sunt precauți în privința escaladării (și asta îi include pe majoritatea celor cu care am vorbit) văd acest război ca fiind punctul culminant al unei lungi traiectorii care a necesitat un răspuns la un moment dat – înainte ca echilibrul puterii să se încline iremediabil în direcția Iranului.

Asta nu înseamnă că oficialii din Golf sunt în favoarea schimbării de regim în Iran, deoarece nimeni nu poate calibra cu exactitate cum să realizeze acest lucru. Aceasta trebuie să fie o sarcină pentru poporul iranian.

• Cu toate acestea, înseamnă – în opinia lor – că Statele Unite, Israelul și alți parteneri dispuși ar trebui să continue să erodeze capacitățile distructive ale regimului iranian, mai ales că acesta va fi lăsat acum într-o stare vecină cu setea de răzbunare.
• Concluzia lor – dacă Iranul iese din această situație neutralizat și lipsit de colți, va fi mai bine pentru toată lumea, chiar dacă regimul nu poate fi schimbat fundamental dintr-unul condus printr-o combinație de lideri teocratici și ai Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice.

Mai diplomatic spus, un oficial de rang înalt din Golf mi-a spus: „Dacă Iranul este incapabil să provoace rău și să exporte instabilitate vecinilor săi, acesta va fi un lucru bun”, arată Frederick Kempe în analiza publicată de Atlantic Council.

Liderii iranieni pariază că politica internă a SUA va salva regimul de la colapsul total

Cât despre liderii iranieni, aceștia pariază, probabil, că politica internă a SUA va salva regimul de la colapsul total.

„Timp de decenii, regimul iranian a crezut că revoluția sa din 1979, inclusiv luarea de ostatici americani, l-a pus în dificultate pe președintele american Jimmy Carter, slăbindu-i sprijinul politic și costându-l următoarele alegeri.

Liderii iranieni cred probabil că pot impune o durere politică similară lui Trump printr-un conflict prelungit și prețuri crescute la gaze.

Dacă acest lucru îl costă pe Trump controlul asupra Congresului în următoarele alegeri intermediare, ar fi propria formă de schimbare de regim a Teheranului, așa cum mi-a spus Alex Plitsas de la Atlantic Council.

Conversațiile mele din ultimele zile cu oficiali din Golf și din SUA mi-au întărit multe dintre opiniile cu privire la semnificația acestui moment.

• Există o mulțime de evaluări pesimiste ale războiului în acest moment, dar acestea ascund o oportunitate istorică.
• Conflictul cu Iranul s-ar putea dovedi un adevărat punct de inflexiune.
• Ar putea neutraliza cel mai mare destabilizator al Orientului Mijlociu din ultimele patru decenii, creând noi oportunități pentru securitatea și prosperitatea regională. Și ar putea dezbina Axa Agresorilor emergentă, formată din China, Rusia, Coreea de Nord și Iran.

Casa Albă estimează că Iranul, prin acțiunile sale directe și rețelele de intermediari, a fost responsabil pentru moartea a sute de americani – inclusiv militari americani, diplomați și civili – de la Revoluția Islamică din 1979.

• Mai presus de toate, Statele Unite nu ar trebui să își încheie campania militară mai devreme.
• Acest lucru ar putea consolida, fără să vrea, poziția unui regim iranian slăbit.

Iar regimul este slab. Atacurile sale asupra vecinilor săi sunt mai degrabă o lovitură disperată a unui regim eșuat decât o renaștere a revoluției. Chiar și acum, vor mai trece ani până când Iranul își va putea reconstrui capacitățile navale și de rachete sau va putea aspira din nou la un arsenal de arme nucleare.

Dar următoarele două-trei săptămâni vor fi critice, deoarece Statele Unite continuă să vizeze capacitățile iraniene”, mai scrie Frederick Kempe.

Când s-ar putea înregistra un eșec al operațiunii militare

Vestea bună este că armata americană este pe cale să atingă în următoarele săptămâni obiectivele declarate de a distruge sau degrada grav rachetele, dronele, baza industrială asociată, marina și programul nuclear al Iranului, i-a spus Plitsas – fost oficial al Pentagonului  – lui Frederick Kempe.

„Cel mai probabil, ceea ce va duce la eșecul finalizării operațiunii militare din Iran este încheierea ei prematură din cauza presiunii economice exercitate de închiderea Strâmtorii Hormuz, bazată pe riscuri, care este obiectivul Iranului.

De aceea, Statele Unite și partenerii săi trebuie să preia controlul asupra strâmtorii, să permită libertatea de mișcare și să prevină daunele economice care ar putea oferi Iranului o putere de influență mai mare.

• Oficialii americani le-au spus partenerilor lor din Golf că au făcut progrese în reunirea unei coaliții de țări pentru escortarea navelor prin strâmtoare, în ciuda faptului că mai multe țări au refuzat public să contribuie la acest efort.
• Tot mai multe resurse militare americane sosesc în regiune pentru a oferi protecție transporturilor maritime, continuând în același timp să atace capacitatea Iranului de a perturba acest trafic.
• Chiar dacă forțele americane urmăresc aceste obiective, americanii nu ar trebui să piardă din vedere oportunitatea mai mare.

Săptămâna trecută, un oficial al administrației Trump mi-a vorbit despre o viziune pe termen lung nutrită de unii membri ai Casei Albe, aceea a unui Orient Mijlociu în care nu doar liderii arabi și israelieni moderați își vor normaliza relațiile – așa cum au făcut-o prin Acordurile Abraham -, ci și un nou guvern iranian și lideri arabi vor face același lucru, ducând în cele din urmă la normalizarea israeliano-iraniană.

În această perioadă de război fără un sfârșit evident, această viziune sună fantastică.

Dar este aparent imposibil ca evoluții precum aceasta să devină realitate, servind atât intereselor SUA, cât și celor ale partenerilor săi regionali, dacă administrația Trump își va duce la bun sfârșit misiunea din Iran pe care și-a propus-o”, încheie Frederick Kempe analiza publicată de Atlantic Council.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Se reaprinde flacăra războiului în Yemen? Rebelii Houthi „au degetele pe trăgaci”, dar încă nu au intervenit în apărarea „sponsorului” Iran. 3 scenarii îngrijorătoare sunt deja pregătite
• Războiul din Iran continuă, China și Rusia joacă „la așteptare”. Strategie comună pe termen lung sau interese diferite în „laboratoarele” lui Putin și Xi?
• „Companiile fantomă”. Firmele rusești plasate sub sancțiuni continuă să alimenteze „mașina de război” a Rusiei lui Putin. Contracte cu 6000 de exportatori străini, 4000 au sediul în China
• Necunoscuta „Taiwan”. Cum beneficiază China de epuizarea resurselor SUA în „mlaștina” din Orientul Mijlociu. „Este, pur și simplu, scandalos”
• Iranul, hărțuit cibernetic la toate nivelurile. În 2011, malware-ul Stuxnet a distrus centrifuge nucleare. În 2026, până și o aplicație populară de rugăciune a fost „întoarsă” împotriva regimului / Cum răspunde Teheranul