Keir Starmer a declarat că refuză să demisioneze din funcția de prim-ministru al Marii Britanii. Premierul, aflat la conducerea guvernului britanic din 5 iulie 2024, este de neclintit.
Nici protestele anti-migrație, nici demisiile secretarilor din guvernul său, nici scandalurile pe bandă rulandă sau nemulțumirile populației britanice nu-l determină să demisioneze.
Prim-ministrul Keir Starmer a declarat „că nu are de gând să demisioneze”, deoarece „nu dorește să arunce țara în haos”. „Permiteți-mi să clarific: nu e vorba de mândrie personală, de încăpățânare, ci de un sentiment profund de datorie. Am fost ales să servesc această țară”, a subliniat prim-ministrul.
Starmer a respins în mod categoric până acum propunerile de demisie și acum a confirmat din nou că intenționează să rămână la putere până la sfârșitul mandatului său.
Mai mulți miniștri au demisionat din cabinetul Starmer, pentru a protesta împotriva politicii sale, a performanței scăzute la alegerile locale și a scandalului în care este implicat Peter Mandelson, fostul ambasador britanic în SUA care a fost numit chiar de premier. Mandelson a fost acuzat pentru legăturile cu Jeffrey Epstein, un infractor sexual.
Ieri, pe 11 iunie, a demisionat secretarul Apărării, John Hil, după ce l-a acuzat pe premierul Keir Starmer că neglijează forțele armate britanice. Pe 14 mai 2026, a demisionat Wes Streeting din funcția de secretar de Stat pentru Sănătate și Securitate Socială. Demisia lui Wes Streeting vine pe fondul unei crize politice masive declanșate de înfrângerea istorică suferită de laburiști la alegerile locale.
Wes Streeting, laburistul în vârstă de 43 de ani, văzut ca un potențial succesor al lui Starmer, și-a anunțat candidatura la conducerea Partidului Laburist. El a declarat că este oricând pregătit să preia funcția de prim-ministru. A denunțat Brexit și a propus o nouă relație specială cu Uniunea Europeană.
„[BREXIT] ne-a lăsat mai puțin bogați, mai slabi și mai incontrolabili decât în orice moment de dinaintea Revoluției Industriale. (….) În 2026, poporul britanic va vedea că într-o lume periculoasă, trebuie ne unim forțele. Atât pentru a reclădi economia și comerțul, cât și pentru a ne întări apărarea împotriva amenințărilor, precum agresiunea Rusiei și politica retragerii „America First”. (…) Avem nevoie de o nouă relație specială cu UE. Pentru că viitorul Marii Britanii se află în Europa, și într-o zi, înapoi în Uniunea Europeană”, a declarat West Streeting.
Alt potențial candidat la funcția de premier este Andy Burnham, primarul laburist al comitatului Greater Manchester din 2017. Angela Rayner, vicepremier și fost secretar pentru Locuințe, care a criticat noile politici guvernamentale privind vizele de muncă pentru străini, este și ea privită în presa britanică ca înlocuitoarea lui Starmer.
Pe 9 iunie, la Belfast, sute de protestatari au blocat șosele și au incendiat locuințe și vehicule ale imigranților. Ciocniri violente au avut loc și cu forțele de ordine. Protestatarii violenți au strigat către migranți „să plece din țară”. Mai multe familii de migranți au fost agresate din cauza „culorii pielii” și au fost evacuate din locuințele atacate cu ajutorul polițiștilor.
Protestele au izbucnit după ce un migrant sudanez în vârstă de 30 ani l-a înjunghiat în mod repetat cu cuțitul pe un nord-irlandez în vârstă de 40 de ani. Polițiștii au intervenit să-l aresteze chiar în momentul când migrantul a încercat să decapiteze victima. Britanicii au mai ieșit în stradă și pe 3 iunie , după publicarea unor imagini cu un student înjunghiat și arestat „din greșeală“ de către polițiști în decembrie 2025.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F06%2Fbelfast-protest.jpeg)
Revolte violente și locuințe incendiate în Belfast după ce un migrant african a înjunghiat un bărbat în față, în ochi și în spate
În decembrie 2025, Henry Nowak, un student de 18 ani, a fost arestat după ce fusese înjunghiat în Southampton de către un tânăr sikh de 23 de ani. Polițiștii au intervenit, l-au trântit la pământ și încătușat pe studentul înjunghiat. Era în agonie, sângera și chiar a strigat „nu pot să respir”. A murit la scurt timp. Poliția a fost indusă în eroare, susținând că atacatorul de origine orientală a fost victima unui atac rasist. În cele din urmă, Vikrum Digwa, ucigașul lui Henry Nowak, a fost reținut și condamnat la închisoare pe viață. Imaginile, publicate la începutul lunii iunie, i-au înfuriat pe britanici, rezultând proteste violente.
Discuțiile despre faptul că Starmer ar trebui să demisioneze au loc de ceva timp. Partidul Laburist din care provine pierde rapid poziții în urma alegerilor câștigate de Partidul de dreapta Reform UK, condus de Nigel Farage. Cea mai clară demonstrație a fost rezultatul alegerilor din 7 mai pentru consiliile locale, în care laburiștii au pierdut mai mult de 1.200 de mandate de deputat. Reform UK a obținut aproape 1365 de locuri.
Starmer a ajuns să o rivalizeze pe Liz Truss la titlul de „cel mai prost premier britanic din istorie”. De la începerea mandatului, popularitatea a scăzut rapid. Starmer a fost criticat chiar de susținătorii săi de stânga din cauza:
Starmer este primul premier laburist după 14 ani. În ciuda valului de nemulțumiri, guvernul său a avut și câteva realizări:
Pe plan extern, Starmer a negociat noi acorduri de liber schimb cu UE, SUA și India, a normalizat relațiile cu China și a recunoscut oficial Statul Palestina și a sprijinit Ucraina cu armament și ajutoare financiare.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F10%2Fzelenski-starmer.jpg)
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski și Premierul britanic Keir Starmer la o conferință de presă
De la referendumul de ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană din 2016, au fost schimbați șase premieri. Conservatorul David Cameron a demisionat pe 13 iulie 2016, ca urmare a rezultatului pentru ieșirea din UE. A fost urmat de conservatoarea Theresa May. Ea și-a anunțat demisia în lacrimi pe 24 iulie 2019, pentru că nu a reușit să negocieze un acord cu UE.
Conservatorul Boris Johnson a fost prim-ministrul Marii Britanii pe durata pandemiei. A sprijinit puternic Ucraina cu bani și cu armament împotriva invaziei ruse. A demisionat pe 6 septembrie 2022, ca urmare a scandalului „Partygate”. Premierul și membri ai guvernului său au încălcat restricțiile pandemice.
A fost urmat de Liz Truss, prim-ministra care a rămas în istorie din trei motive: premierul în al cărui mandat a decedat regina Elizabeth a II-a, cel mai longeviv monarh britanic, premierul cu cel mai scurt mandat și ca cel mai „prost” premier britanic. A demisionat pe 25 octombrie 2022, după numai 44 de zile. Ea a stârnit un val de nemulțumiri ca urmare a măsurilor economice nepopulare împotriva creșterii costurilor vieții și scumpirii energiei, care au dus la instabilitate financiară.
După ea a urmat Rishi Sunak, primul premier britanic de origine indiană și de religie hindusă. El a continuat să sprijine Ucraina și a acordat ajutoare Israelului în războiul din Gaza. A devenit nepopular după ce conservatorii au pierdut alegerile locale. Pe 5 iulie 2024, Sunak a demisionat după ce conservatorii au pierdut alegerile parlamentare în fața laburiștilor, marcând finalul unei epoci conservatoare de 14 ani.
Sursa Foto: Profimedia