Ce înseamnă protestele din Iran pentru Rusia lui Putin? „Situația de coșmar pentru Moscova ar fi ca Iranul să devină o țară pro-democratică și pro-occidentală”

Rusia lui Vladimir Putin este, din nou, martoră la alunecarea unuia dintre aliații săi – Iranul – într-o criză profundă. În ultimele săptămâni, proteste antiguvernamentale în masă au izbucnit în tot Iranul, iar mulți experți descriu evenimentele sângeroase drept cea mai serioasă provocare de până acum la adresa Republicii Islamice.

Autoritățile iraniene au răspuns prin  întreruperea accesului la internet și lansarea unei represiuni violente care a dus la moartea a mii de protestatari morți.

MILITAR Valurile de drone și rachete vor fi contracarate de un nou interceptor american. Cât costă Buckler, în comparație cu Patriot

10:29

ACTUALITATE Viorica Dăncilă, nemulțumită de reformele din PNRR. Fostul premier spune că programul nu redresează România

10:00

• Chiar și așa, reacția publică a Moscovei a fost discretă.
• Oficialii ruși s-au limitat în mare parte la subiectele de discuție familiare, dând vina pe „provocarea externă” pentru tulburări și sugerând că acestea se vor estompa în curând.

Nicole Grajewski, cercetător la Carnegie Endowment for International Peace, a explicat pentru site-ul independent Meduza implicațiile protestelor din Iran pe relația Teheran – Moscova.

„Este tipic pentru ruși să facă astfel de acuzații”

Ministerul rus de Externe a susținut că protestele din Iran sunt „incitate artificial” prin „ingerințe externe subversive” și le-a încadrat drept o „revoluție colorată”.

Nicole Grajewski consideră că aceasta este linia pe care o adoptă Rusia în aproape orice tip de protest din Iran.

„Ceea ce au învățat atât rușii, cât și iranienii unii de la alții este, de fapt, să-și însușească o mare parte din discursul revoluției colorate. Este tipic pentru ruși să facă astfel de acuzații.

Pentru ei, supraviețuirea regimului din Iran este crucială și nu va schimba fundamental acest calcul. Totul se aliniază cu narațiunea lor mai amplă despre eforturile Occidentului de a evoca regimuri pro-occidentale. Nu cred că este deloc surprinzător.

Cred că atacurile americane ar putea pune sub semnul întrebării regimul, dar nu cred că vom vedea desfășurarea de trupe rusești.

• Poate doar companii militare private, dar aceasta ar fi într-adevăr cea mai drastică situație.
• Pentru că, spre deosebire de Venezuela și Siria, Iranul este o țară care are un aparat birocratic puternic. Nu este o republică bananieră cum era Venezuela.
• Pentru Rusia, aceasta este încă o țară importantă și un partener important.
• Nu este Siria, care era în esență un stat gol pe care rușii și iranienii l-au deținut.

Așadar, dacă Iranul are nevoie cu adevărat de sprijinul Rusiei, cred că l-ar oferi. Pentru că situația de coșmar pentru Rusia ar fi ca Iranul să devină o țară pro-democratică și pro-occidentală”, spune Nicole Grajewski.

„Iranul este esențial pentru această aliniere anti-occidentală mai largă”

Ministerul rus de Externe a etichetat amenințările lui Donald Trump cu noi atacuri asupra Iranului „categoric inacceptabile”.

„Cred că situația din Venezuela a fost în mod clar excepțională. SUA nu au fost cu adevărat în spatele căderii regimului Assad în Siria.

Ceea ce se întâmplă în Iran ar putea determina Rusia să reacționeze, dar chiar nu cred că Rusia privește lucrurile în acest fel. Cu toate acestea, evenimentele oferă Rusiei o justificare retorică pentru multe dintre acțiunile sale, a se vedea exemplul din Ucraina.

În ceea ce privește producția de drone, aceasta este în mare parte specifică Rusiei. Rusia a modernizat și transformat cu adevărat o mulțime de drone Shahed.

Nu sunt aceleași Shahed pe care iranienii le-au furnizat inițial și le-au ajutat să le fabrice. S-ar putea să aibă nevoie în continuare de Iran în ceea ce privește anumite componente și pentru a eluda sancțiunile prin piețele negre.

• Dar, per total, rușii nu mai sunt la fel de dependenți militar de Iran ca în 2022 sau 2023.
• Principalul lucru legat de comerțul iranian-rus este că nu există prea mult interes economic acolo.
• Chiar și componentele militare pe care Rusia le poate obține prin importuri paralele, fie prin China, fie prin Kazahstan.
• Deci Iranul nu este de vital.
• Dar Iranul este important pentru Rusia și în alte domenii.

Iranul este esențial pentru această aliniere anti-occidentală mai largă (n.red. – dorită de Rusia). Probabil, ambele părți simt că sunt împreună în această situație”, precizează Nicole Grajewski.

„A fost surprinzător cât de repede au reușit rușii să se adapteze în Siria”

Rusia și Iranul au modalități comune de a învăța în ceea ce privește operațiunile lor militare. Indiferent ce se întâmplă între SUA și Iran sau dacă Iranul se confruntă cu un nou val de atacuri, rușii obțin date de la iranieni.

Ei își împărtășesc experiențele operând împotriva sistemelor americane sau a sistemelor și componentelor occidentale.

„A fost surprinzător cât de repede au reușit rușii să se adapteze în Siria. Dar dacă ne uităm la relația sovietică cu șahul și cu fostul regim Pahlavi, aceasta a fost destul de aspră din cauza invaziei lui Stalin (n.red. – din 1941), dar în cele din urmă a devenit destul de pragmatică din cauza frontierei terestre.

Aveau aceste conexiuni comerciale, exista o linie feroviară care îi lega, iar sovieticii au venit și au construit uzina metalurgică din Isfahan.

• Așadar, există modalități prin care rușii ar putea servi drept echilibru pentru orice fel de regim care va apărea.
• Și, de asemenea, nu știm dacă va fi un regim pro-occidental.
• Dacă acest regim cade, nu este deloc clar dacă următorul va fi în mod neechivoc pro-occidental.

Ar putea fi IRGC (n.red. – Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice), ceea ce ar fi excelent pentru ruși, pentru că aceasta este partea lor preferată a establishmentului iranian cu care trebuie să interacționeze”, avertizează Nicole Grajewski în interviul acordat pentru Meduza.

„Uneori exagerăm rolul Rusiei”

Este eronat că oamenii folosesc eșecurile din Venezuela și Siria – plus situația din Iran – ca pe un semn că scade puterea Rusiei, avertizează Nicole Grajewski.

„De multe ori, privim aceste conflicte prea îngust, prin prisma faptului dacă este o pierdere sau o victorie pentru Rusia. Iar oamenii de la fața locului nu se gândesc la ruși. Este vorba despre protestatarii care încearcă să lupte împotriva acestui regim represiv.

Nu știm ce se va întâmpla în continuare, dar cred că marea eroare din multe dintre reportaje și analize a fost aceea de a spune: «Oh, partenerii apropiați ai Rusiei sunt în declin, prin urmare Rusia este slabă»

• Nu cred că acesta este un indiciu al puterii Rusiei.
• Cred că SUA ar fi avut o perioadă foarte dificilă dacă ar fi fost un aliat care îl susține pe Assad într-un astfel de tip de contraofensivă.
• Ne concentrăm prea mult pe Rusia, pe unele evenimente care sunt, de fapt, în afara capacităților lor și chiar a capacităților unor state mai puternice.

Nu scuz acțiunile Rusiei, spun doar că, în opinia mea, uneori exagerăm rolul Rusiei în unele dintre aceste evenimente.

Cred că aspectul cel mai tulburător pentru Kremlin ar putea fi faptul că Iranul, această țară autoritară și represivă condusă de un grup mic de elite, s-ar putea confrunta cu acest tip de proteste populare. Rușii urmăresc probabil acest lucru cu o oarecare îngrijorare și învață cum să evite o mobilizare în masă a unei opoziții autentice”, mai spune Nicole Grajewski.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Factorul „Trump” și o mare dilemă la Moscova. Iranul, aliatul Rusiei, se află în dificultate, dar viitoarele mutări ale Kremlinului sunt greu de anticipat
• Dureri de cap la Beijing. SUA și Taiwan vor produce în comun muniție de artilerie de 155 mm, pentru a-și asigura aprovizionarea în timp de război
• „Războiul petrolierelor”, SUA vs. Rusia. Dr. Pierre Thévenin, cercetător în drept maritim internațional: „Când o navă își schimbă pavilionul în timp ce se află pe mare este considerată apatridă”
• Noua rachetă balistică Oreshnik a Rusiei, amenințare directă la adresa NATO și SUA. „Poate lovi Parisul sau Berlinul în mai puțin de 20 de minute”