Modernizarea forțelor nucleare, obiectiv secundar al Kremlinului? „Putin este încrezător că echilibrul strategic global se schimbă în favoarea Rusiei”

Pentru Vladimir Putin, modernizarea forțelor nucleare ale Rusiei era un obiectiv secundar. Scopul său principal era obținerea unui avantaj față de Occident, inclusiv prin consolidarea amenințării nucleare pe toate fronturile. Acest lucru a făcut ca dezvoltarea arsenalului de rachete și o nouă cursă a înarmărilor să fie inevitabile.

În 2025 s-a înregistrat o contradicție în ceea ce privește modernizarea forțelor nucleare ale Rusiei.

• Pe de o parte, Ministerul Apărării a raportat că noile rachete intercontinentale Yars, submarinul nuclear Knyaz Pozharsky și purtătoarele de rachete Tu-160M ​​au intrat în serviciu.
• Pe de altă parte, proporția armelor moderne (adică rusești, nu sovietice) din triada nucleară a scăzut de la 95% la 92%.
• Președintele Vladimir Putin nu pare prea îngrijorat de această dinamică, notează Maxim Starchak – expert în politica nucleară a Rusiei – într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
• Putin este mult mai interesat de extinderea capacităților de rachete nucleare prin plasarea sistemului de rachete cu rază medie de acțiune Oreshnik în alertă de luptă, precum și de testarea vehiculului subacvatic Poseidon cu propulsie nucleară și a rachetei Burevestnik.

„Anterior, autoritățile ruse au susținut că modernizarea nucleară a fost un proces natural de înlocuire a armelor sovietice cu cele rusești. Acum devine clar că aceasta a fost doar prima etapă. Scopul Kremlinului este de a-și mări stocurile de arme pentru a face amenințarea la adresa Occidentului să pară mai convingătoare”, continuă Starchak.

ULTIMA ORĂ Guvernul dă publicităţii structura anului şcolar. Şcoala începe pe 7 septembrie şi se termină pe 18 iunie

12:53

LIVE UPDATE Război în Orientul Mijlociu, ziua 859. Trump i-a transmis lui Netanyahu că va continua să discute cu Iranul

12:51

Vladimir Putin | Foto – Mediafax

„Forțele Strategice de Rachete trebuie să înlocuiască rachetele Voyevoda din epoca sovietică cu rachete Sarmat moderne”

O examinare a componentelor individuale ale forțelor nucleare ale Rusiei arată că proporția celor mai noi arme din Forțele Strategice de Rachete a crescut de la 88% la 90% în 2025 – ceea ce înseamnă că termenul limită din 2024, stabilit pentru finalizarea modernizării Forțelor Strategice de Rachete, a fost ratat cu o marjă considerabilă.

„Pentru a se debarasa definitiv de moștenirea sovietică, Forțele Strategice de Rachete trebuie să înlocuiască rachetele Voyevoda din epoca sovietică cu rachete Sarmat moderne, iar acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut.

Durata de viață a rachetelor Voyevoda – produse în Ucraina – a fost prelungită în mod repetat, așa cum este tipic în astfel de cazuri, prin efectuarea lansării uneia dintre cele mai vechi rachete. Ultima astfel de lansare a avut loc în 2013, asigurând încă cinci ani de serviciu.

• În 2014, în urma anexării Crimeii de către Rusia și a revoltei armate a separatiștilor susținuți de Rusia din Donbas, dezvoltatorii și producătorii ucraineni ai rachetei au rupt toate legăturile cu Rusia, iar de atunci Putin și Ministerul Apărării au promis că trupele vor număra în curând rachete Sarmat în arsenalul lor.
• În 2015, fabrica Krasmash a primit 18 miliarde de ruble pentru programul Sarmat.
• Până în 2019, fabrica trebuia să primească echipamente noi și să-și modernizeze complet instalațiile de producție, dar acest proces încă nu este finalizat.

Racheta balistică intercontnentală Sarmat | Foto – Profimedia Images

În plus, Krasmash ducea lipsă de componente rusești chiar înainte de invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia, iar situația nu s-a îmbunătățit”, mai scrie Maxim Starchak.

„Până în prezent, a existat o singură lansare reușită confirmată a rachetei Sarmat”

Alte companii implicate în producția rachetei Sarmat se confruntă, de asemenea, cu probleme financiare și de fabricație, în special cu motoarele. Ruperea legăturilor cu dezvoltatorii și companiile ucrainene a dus la pierderi majore în ceea ce privește tehnologia și personalul.

„Dezvoltarea rachetei grele a trebuit, în esență, să fie reluată de la zero, ceea ce a dus la erori, reluări ale lansării și întârzieri constante.

Chiar dacă Putin va anunța în 2026 că Sarmat a intrat în serviciu, semnarea documentelor relevante ar putea dura câțiva ani.

Până atunci, lansările de testare vor continua.

Putin va anunța în 2026 că Sarmat a intrat în serviciu | Foto – Mediafax

• Până în prezent a existat o singură lansare reușită confirmată a rachetei Sarmat. Alte câteva încercări au eșuat.
• În 2024, un siloz de la poligonul de testare Pleșețk din regiunea Arhanghelsk a fost distrus în timpul testelor, după care se pare că testele suplimentare au fost mutate la baza Forțelor Strategice de Rachete din Iasni, în regiunea Orenburg.
• În noiembrie 2025, a avut loc, tot acolo, o altă lansare nereușită.

Cu alte cuvinte, Rusia nu a avut o rachetă intercontinentală grea gata de utilizare din punct de vedere tehnic de peste șapte ani. Fiabilitatea atât a vechii rachete Voyevoda, cât și a noii rachete Sarmat rămâne îndoielnică.

Această situație nu se va schimba semnificativ în 2026. Declarațiile Ministerului Apărării sugerează că Sarmat va avea mai puține lansatoare decât are în prezent Voyevoda. Dar chiar și desfășurarea a treizeci de lansatoare ar putea dura aproximativ zece ani”, explică expertul în politica nucleară a Rusiei.

„Producția de rachete Oreshnik este programată să se extindă”

Dar modernizarea Forțelor Strategice de Rachete nu se termină aici. Sistemele de rachete mobile Topol-M sunt înlocuite treptat cu rachete Yars. Principala noutate din 2025 în acest sens a fost echiparea finală a Diviziei Kozelsk cu aceste sisteme de rachete bazate pe silozuri.

„Tot anul trecut, primul regiment al Diviziei Tatishchev a fost reechipat cu versiunea bazată pe silozuri a rachetelor Yars. Rachetele Topol-M din Divizia Teikovo, pe de altă parte, nu au fost înlocuite anul trecut.

În orice caz, acest proces nu afectează cifrele din rapoartele de modernizare a forțelor nucleare, deoarece dezvoltarea Topol-M a fost finalizată la începutul anilor `90, nu în perioada sovietică.

• Racheta hipersonică cu rază intermediară de acțiune Oreshnik necesită o atenție specială în urma utilizării sale în atacurile împotriva Ucrainei din noiembrie 2024 și ianuarie 2026.
• În august anul trecut, Putin a anunțat că prima serie de rachete Oreshnik a intrat în serviciu și a declarat că racheta va fi desfășurată și în Belarus, cel mai probabil înainte de sfârșitul anului.
• Patru luni mai târziu, șeful Statului Major General, Valery Gerasimov, a anunțat formarea primei brigăzi înarmate cu racheta Oreshnik, folosind mai multe lansatoare la poligonul de testare Kapustin Yar din regiunea Astrahan.
• Între timp, la o prezentare a sistemului Oreshnik în Belarus, la sfârșitul anului trecut, nu au fost prezentate lansatoare.

Volumele de producție ale sistemului Oreshnik vor fi mici, cel puțin inițial. În 2025, producătorul sistemului de rachete, uzina Votkinsk, a continuat să își modernizeze instalațiile de producție, modernizând echipamentele și construind noi ateliere.

Compania se confruntă cu provocarea creșterii productivității, reducând în același timp costurile de producție și rata defectului.

Deși sancțiunile împiedică uzina Votkinsk să primească unele mașini cu comandă numerică computerizată (CNC), aceasta optimizează utilizarea celor 600 de unități existente. În viitor, producția de rachete Oreshnik este programată să se extindă”, continuă Maxim Starchak.

Racheta balistică Oreshnik | Foto – Profimedia Images

„Marina a primit cinci submarine Borei-A”

În 2025, marina rusă a primit submarinul strategic din clasa Borei-A, Knyaz Pozharsky, cu un an mai târziu decât era programat inițial. Programul de armament de stat până în 2027 prevedea livrarea a trei submarine din clasa Borei și a unsprezece submarine din clasa Borei-A.

„Până în prezent, marina a primit cinci submarine Borei-A, iar alte două sunt în construcție.

• Montarea chilei submarinelor clasa opt și nouă a fost amânată în mod repetat, în timp ce cele zece și unsprezece nu au fost niciodată anunțate oficial.
• Acest lucru poate fi explicat prin planurile de trecere la a treia modificare a proiectului, Borei-AM (955AM), care necesită timp suplimentar.
• Montarea chilei submarinelor care utilizează această ultimă modificare ar putea avea loc în 2027.
• Fabricarea lor este complicată de sancțiuni. Șantierul naval Sevmash nu a reușit să găsească înlocuitori pentru componentele importate.

Ministerul Comerțului și Industriei a fost obligat să organizeze licitații pentru dezvoltarea de componente fabricate în Rusia, planificate a fi implementate în 2028. Prin urmare, termenele limită de livrare a submarinelor sunt inevitabil amânate. Cel de-al șaselea submarin Borei-A, Dmitri Donskoi, urma să fie lansat în 2025, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Submarin din clasa Borei | Foto – Mediafax

• Problema timpilor prelungiți de construcție de la Sevmash este sistemică.
• În 2006, ministrul Apărării de atunci, Serghei Ivanov, se plângea că șantierul naval avea nevoie de cinci ani în loc de trei pentru a construi un submarin.
• De atunci, în ciuda investițiilor de miliarde de dolari în modernizare și introducerea de noi materiale, timpul de construcție pentru submarinele strategice din clasa Borei a crescut la șapte ani.

Pe lângă submarinele din clasa Borei, Rusia mai are în arsenal și submarine strategice din clasa Dolphin, de proiectare sovietică. În 2025, Bryansk din clasa Dolphin a fost repus în serviciu după ultima sa revizie generală.

Între timp, șantierul naval Zvezdochka continuă lucrările la submarinul Karelia: finalizarea reviziei generale a fost inițial programată pentru 2025, dar a fost ulterior amânată pentru 2026”, explică expertul.

Vehiculele fără pilot Burevestnik, încă în stadiul de dezvoltare

Inițial, se aștepta ca submarinele din clasa Dolphin să fie în serviciu până în 2015. Dar, după ce au fost modernizate pentru a transporta rachete balistice Sineva, durata lor de viață a fost extinsă la treizeci și cinci de ani: adică, până în perioada 2025-2030.

„Din cauza ritmului lent de construcție a submarinelor din clasa Borei și a lipsei acestora pentru a înlocui complet navele din clasa Dolphin, s-a decis prelungirea duratei de viață a acestora din urmă și mai mult – cel puțin până în 2038.

• În ceea ce privește vehiculele subacvatice fără pilot Poseidon, acestea – la fel ca racheta de croazieră cu rază nelimitată de acțiune Burevestnik – sunt încă în stadiul de dezvoltare.
• Putin a declarat la începutul anului 2024 că testele sunt în curs de finalizare, dar la o reuniune a consiliului Ministerului Apărării de la sfârșitul anului 2025, el a spus că sistemele vor continua să fie dezvoltate și perfecționate.

Submarinul Belgorod a servit drept transportor de testare pentru Poseidon. Se planifică construirea unui total de patru submarine pentru a transporta aceste super-torpile.

Submarinul Khabarovsk, a cărui construcție a durat unsprezece ani, a fost lansată la apă în noiembrie 2025.

Submarinul Khabarovsk | Foto – Mediafax

Construcția navei Orenburg a început în același an, dar nu vor exista vehicule fără pilot Poseidon pe care să le transporte în următorii câțiva ani”, mai scrie Maxim Starchak.

„Contractul pentru livrarea a zece noi Tu-160M ​​nu va fi îndeplinit la timp”

Așa cum se prevedea anul trecut, livrarea a patru noi bombardiere Tu-160M ​​către Forțele Aerospațiale nu a avut loc în 2025, conform planificării. La o ședință a consiliului Ministerului Apărării, ministrul Apărării, Andrei Belousov, a raportat că a primit doar două aeronave nou construite. În total, conform rapoartelor ministerului, au fost livrate șapte Tu-160M ​​noi sau modernizate.

Deși uzina din Kazan este concentrată în întregime pe aeronave strategice, ratele de producție rămân scăzute: aproximativ un avion și jumătate pe an. Modernizarea Tu-160 de construcție sovietică progresează, de asemenea, lent.

„Este evident că acel contract pentru livrarea a zece noi Tu-160M ​​nu va fi îndeplinit la timp – adică până în 2027. Pe lângă o lipsă cronică de forță de muncă, uzina din Kazan se confruntă cu probleme legate de instalațiile de producție de turnătorie și materiale compozite învechite.

Găsirea de furnizori alternativi crește costurile și termenele de livrare, iar îmbunătățirea productivității nu a fost posibilă.

• Ritmul producției Tu-160M ​​este determinat în mare măsură de furnizarea de motoare fabricate de Kuznetsov United Engine Corporation.
• Motorul în cauză este NK-32-02, o versiune modernizată a unui motor proiectat de sovietici.
• După prăbușirea Uniunii Sovietice, compania și-a pierdut expertiza tehnologică și personalul calificat, ceea ce înseamnă că motorul este practic creat de la zero, cu toate provocările inerente dezvoltării unui nou produs de înaltă tehnologie.

Situația este agravată de sancțiuni, care limitează accesul companiilor rusești la componente de înaltă calitate”, punctează expertul de la Carnegie Endowment for International Peace.

„O modernizare completă a treizeci și cinci de aeronave Tu-95MS nu este fezabilă”

Echivalentele autohtone necesită timp pentru a fi produse și nu sunt întotdeauna de o calitate comparabilă, mai scrie Maxim Starchak.

„În 2024, unul dintre motoarele unui Tu-160M ​​modernizat a luat foc, rezultând pierderea celorlalte trei motoare. O comisie a Ministerului Apărării a descoperit ulterior până la zece motoare NK-32 defecte.

• Problemele motorului au afectat, de asemenea, programul de dezvoltare a bombardierului strategic stealth PAK DA de generație următoare.
• Primul prototip trebuia să fie pus la punct până în 2019, dar lipsa unui motor gata de utilizare a dus la întârzieri repetate. Surse din industrie spun acum că lansarea aeronavei este programată pentru 2026.

O modernizare completă a treizeci și cinci de aeronave Tu-95MS la varianta Tu-95MSM, inclusiv înlocuirea tuturor sistemelor de la bord, nu este încă fezabilă.

Tu-95MS | Foto – Profimedia Images

În consecință, Ministerul Apărării are în vedere o înlocuire parțială a echipamentelor radio și a sistemelor de navigație, precum și adaptarea aeronavei pentru utilizarea rachetelor de croazieră Kh-101, ca motive suficiente pentru a considera aeronava modernizată.

Prin urmare, în rapoartele oficiale, ar fi la fel de nouă ca sistemele de rachete Yars sau submarinele Borei”, continuă Maxim Starchak.

Impactul operațiunii „Pânză de Păianjen”

În 2023 și 2024, Ministerul Apărării a raportat că rata de reînnoire a forțelor nucleare strategice ale Rusiei s-a stabilizat la 95%. Până la sfârșitul anului 2025, agenția a estimat cifra la 92%.

• Timp de trei ani la rând, Ministerul Apărării a susținut că modernizarea componentei navale a forțelor armate este finalizată.
• În cadrul Forțelor de Rachete Strategice, proporția sistemelor de ultimă generație a crescut cu 2 puncte procentuale în 2025.
• În consecință, motivele scăderii de la 95% la 92% trebuie căutate în aviație.

Singurul eveniment care ar fi putut avea un astfel de impact asupra nivelului de modernizare a fost Operațiunea „Pânză de Păianjen” a Ucrainei, crede Maxim Starchak, în cadrul căreia aerodromurile militare rusești au fost atacate de drone, în data de 1 iunie 2025.

„În 2024, componenta aviatică a forțelor nucleare ale Rusiei era actualizată în proporție de aproximativ 97%, în timp ce acum este estimată la 86%.

• Din perspectiva lui Putin, forțele nucleare ale Rusiei sunt deja cele mai moderne și de înaltă tehnologie din lume.
• În acest sens, președintele este încrezător că sarcina modernizării a fost îndeplinită. În același timp, nu se culcă pe lauri.
• Forțele de Rachete Strategice vor primi racheta Oreshnik și probabil alte rachete cu raze de acțiune similare.
• La un moment dat, armele cu propulsie nucleară – Burevestnik și Poseidon – vor începe să fie lansate.

Vladimir Putin este încrezător că echilibrul strategic global se schimbă în favoarea Rusiei”, încheie Maxim Starchak.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Cum s-a transformat Marea Britanie în inamicul nr. 1 al Moscovei și a devenit un „stat terorist” care „ucide copii” și „răspândește moartea”. „Protestele puse în scenă de Zaharova vor continua”
• Dronele termice de pe frontul ucrainean, semnal de alarmă pentru NATO. „Nu este clar de ce ar fi nevoie pentru a zgudui letargia actuală a puterilor occidentale” 
• Portavionul american USS Abraham Lincoln vs. ayatollahul Khamenei. Pot SUA să răstoarne regimul de la Teheran doar printr-o campanie aeriană „chirurgicală”?
• Liniștea dinaintea furtunii. Zilele regimului iranian sunt numărate? SUA trebuie să ia în calcul toate scenariile. ISW: Prăbușire, fragmentare sau continuarea colaborării dintre Iran, Rusia și China
• Un Vest fără America? Implozia NATO post-1945 pare iminentă. „Ruptura dintre SUA și Europa trebuie să producă un nou acord de securitate pentru Occidentul democratic”
• „Strângerea șurubului”. Rusia lui Putin, 6 concluzii cheie după protestele din Iran