„Verticala puterii” din Rusia, interpretată greșit în Occident. După aproape 24.000 de sancțiuni, Moscova rezistă și rămâne provocatoare. „Kremlinul a reușit să mențină loialitatea tuturor regiunilor rusești, fără excepție”

Sistemul autoritar implementat de Vladimir Putin este adesea descris ca o ierarhie a puterii, o așa-numită „verticală a puterii”, cu un control centralizat direct care „curge” în jos dinspre Kremlin. De fapt, funcționarea reală a sistemului este mai complicată, se arată într-o analiză publicată de Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA).

Deși menține controlul politic, Kremlinul deleagă o autoritate substanțială nivelurilor inferioare de guvernare. Această mutare este o sursă importantă de flexibilitate a Rusiei în perioade de război împotriva Ucrainei.

• Pentru mulți experți și practicieni, remarcabila rezistență a Rusiei în timpul războiului cu Ucraina a fost o mare surpriză.
• Se aștepta ca valul fără precedent de aproape 24.000 de sancțiuni economice să paralizeze economia rusă, transformând-o în țara cu cele mai multe embargouri din lume.
• În schimb, afacerile Rusiei s-au schimbat rapid.comerțul cu China, India și așa-numitul Sud Global a înlocuit canalele occidentale închise, iar resursele naturale au oferit fundația pentru aceste noi parteneriate.

SOCIAL Cât plătesc turiștii pentru o porție de ciorbă sau tocăniță în stațiunea Durău. Aici s-a deschis una dintre primele pârtii din țară, în acest sezon

00:13

JUSTIȚIE Acuzații grave ale judecătoarei Raluca Moroșanu în ultimul interviu, dar fără dovezi

00:00

„Totuși, flexibilitatea economiei de piață spune doar o parte din povestea rezilienței neașteptate a Rusiei”, notează Irina Busygina – cercetătoare la Centrul Davis pentru Studii Ruse și Eurasiatice de la Universitatea Harvard – și Mikhail Filippov, profesor de politică comparată la Departamentul de Științe Politice al Universității de Stat din New York, pentru CEPA.

„Deciziile se iau la Moscova, dar regiunile poartă lupta”

Pentru mulți ruși, statutul lor de cea mai mare țară din lume ca suprafață, cu aproape 6,6 milioane de mile pătrate, confirmă statutul lor de mare putere.

Cu toate acestea, dimensiunile enorme înseamnă disparități interregionale, precum și multietnicitate/multiconfesionalism – moștenite de Rusia din trecutul său imperial.

„Un spațiu atât de vast și divers ar părea foarte dificil de controlat, mai ales că războiul era menit să exacerbeze diviziunile și clivajele.

Și totuși, adevărul rămâne: Kremlinul a reușit să mențină loialitatea tuturor regiunilor rusești, fără excepție. Acest lucru este extrem de important, deoarece fără sprijinul lor, inclusiv furnizarea de arme și forță de muncă necesare, ar fi imposibil să se continue războiul.

Deciziile se iau la Moscova, dar regiunile poartă lupta.

Pe tot parcursul războiului, nu a existat niciun caz de lipsă de loialitate din partea guvernatorilor regionali. Toți l-au susținut cu entuziasm pe Putin, au susținut războiul împotriva Ucrainei, întreaga „agendă patriotică” și chiar transferul unor domenii suplimentare de responsabilitate pe umerii lor.

Guvernatorii regionali sunt esențiali pentru legitimitatea regimului”, punctează Irina Busygina și Mikhail Filippov.

Cum își asigură Kremlinul loialitatea?

Răspunsul intuitiv, explică Irina Busygina și Mikhail Filippov, ar putea fi controlul total, inclusiv o revenire la metodele sovietice.

„Într-adevăr, structura de putere verticală a lui Putin reflectă practicile sovietice, dar cu diferențe cruciale în execuție.

• Acestea provin din natura diferită a celor două sisteme: Uniunea Sovietică era un regim bazat pe partid, în timp ce Rusia lui Putin funcționa prin autoritatea personală a unui singur om.
• În timp ce sovieticii au implementat un control ideologic cuprinzător prin structurile Partidului Comunist, Putin folosește un mecanism mai selectiv de management al elitei.

În plus, spre deosebire de economia sovietică, care cerea control centralizat asupra majorității activităților economice, modelul lui Putin funcționează într-un cadru de piață, permițând o autonomie economică semnificativă, menținând în același timp centralizarea politică.

Această separare a controlului politic de cel economic marchează o ruptură fundamentală față de practica sovietică, unde cele două erau inseparabile”, explică autorii analizei.

Modelul central-regional al lui Putin

Modelul central-regional al lui Putin a atins echilibrul printr-o înțelegere neobișnuită: centralizarea politică completă, asociată cu o libertate economică relativă.

„Administrația prezidențială nu încearcă să controleze fiecare acțiune guvernamentală, o sarcină imposibilă, dar inutilă.

• În schimb, solicită rezultate specifice: cifre ale prezenței la vot, voturi pentru Putin și Rusia Unită și sprijin pentru candidații susținuți de Kremlin.
• Guvernatorii trebuie să recruteze soldați contractuali, să își îndeplinească obligațiile față de familiile militarilor și să țină discursuri periodice despre măreția Rusiei și declinul Occidentului.

Dincolo de aceste cerințe, guvernatorii operează cu o autonomie considerabilă, fiind monitorizați doar pentru abaterile de la standardele Kremlinului”, mai scriu Irina Busygina și Mikhail Filippov.

Guvernatorii regionali locuiesc într-o „cușcă spațioasă”

Guvernul federal a stabilit un set extins de criterii pentru evaluarea eficacității guvernamentale, „nivelul de încredere în autorități” servind drept indicator principal. Acest indicator cheie cuprinde atât scăderea activității de protest regionale, cât și creșterea patriotismului tinerilor. În timp ce Administrația Prezidențială monitorizează aceste criterii, guvernul federal supraveghează toți ceilalți indicatori.

Aceste criterii suplimentare sunt secundare, iar respectarea parțială rareori are consecințe semnificative pentru guvernatorii în funcție.

„Însă guvernatorii, la fel ca oficialii federali și primarii orașelor, lucrează sub amenințarea constantă de demitere și urmărire penală (principalul motiv fiind presupusa corupție).

• În august s-a raportat că 99 de înalți funcționari de la nivel federal și local s-au confruntat cu proceduri penale și că astfel de urmăriri penale au devenit mult mai frecvente de la începutul războiului total.
• Aceste linii roșii sunt bine recunoscute și acceptate de guvernatorii regionali.
• Un aspect crucial este faptul că acest model face ca delegarea puterilor suplimentare să fie o politică fără riscuri din punctul de vedere al Kremlinului.
• Întrucât guvernatorii nu reprezintă o amenințare politică, acordarea lor de autoritate operațională îmbunătățește managementul regional fără a pune în pericol controlul politic central.

Guvernatorii regionali locuiesc într-o cușcă – dar este una spațioasă, care nu le constrânge funcțiile administrative”, punctează Irina Busygina și Mikhail Filippov.

Cum ar putea fi subminat modelul de succes impus de Putin?

La un cost relativ scăzut, mai scriu cei doi autori ai analizei, Moscova își asigură guvernatori loiali și eficienți în timp de război, în timp ce le supraveghează comportamentul cu amenințarea închisorii și a rușinii. Modelul realizează conformitatea fără resurse extinse, deoarece nu urmărește uniformitatea la toate nivelurile societății, ci doar acolo unde contează cel mai mult.

„În ce condiții s-ar putea eroda acest model? Unii cred că nemulțumirea „de jos” (din regiuni) și o dorință localizată de a-și reconsidera relația cu centrul ar putea submina sistemul.

Totuși, acești autori nu văd nicio dovadă în acest sens. Guvernatorii regionali sunt interesați să păstreze modelul actual.

Modelul ar putea fi subminat – și în cele din urmă s-ar prăbuși – doar dacă Moscova ar experimenta o slăbire semnificativă și prelungită, determinând regiunile să nu mai depindă de centru și să treacă la o strategie de supraviețuire folosind propriile resurse.

Acest lucru s-a întâmplat în anii `90 și s-ar putea întâmpla din nou, după Putin”, încheie Irina Busygina și Mikhail Filippov analiza publicată de CEPA.

Foto main – Profimedia Images

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Mituri despre prelungirea vieții. Putin și Xi Jinping vor să trăiască până la 150 de ani, dar scenariul e mai complicat decât pare. Cine va descoperi „fântâna tinereții” și cu ce preț?
• Petrolul, eterna provocare. Ochii sunt ațintiți pe parteneriatul Rusia-China, dar Beijingul importă țiței dintr-o altă sursă și stabilește recorduri. Cine este furnizorul cheie care a „detronat” chiar și Arabia Saudită
• Continuă scandalul de corupție care zguduie Ucraina. Reputația lui Zelenski a suferit o lovitură majoră. „Departe de a se potoli, furtuna politică pare doar să se intensifice”
• Formula „4×2” și calcule la rece. Va reuși Rusia lui Putin să trimită în colaps rețeaua energetică a Ucrainei? Publicațiile pro-Kremlin îi amenință pe ucraineni cu o „iarnă grea”