Elicoptere silențioase zboară la joasă altitudine peste un oraș învăluit în întuneric. La puțin timp după ce „păsările de noapte” au survolat orașul izbucnesc explozii și focuri de armă. Bărbați mascați din trupele speciale se năpustesc spre ținta lor. Un bărbat cu statut VIP este capturat rapid, legat la ochi și încătușat. Totul este filmat, în direct, prin optică militară de vedere nocturnă, iar imaginile sunt transmise instantaneu către un centru de comandă unde mai multe persoane stau cu ochii ațintiți pe ecranele monitoarelor.
Scenele par desprinse dintr-un film de acțiune, dar ne aflăm în realitate. La ordinul lui Donald Trump, SUA au atacat Venezuela pentru a-l captura pe președintele Nicolás Maduro, acuzat că este complicele traficanților de droguri.
De la capturarea președintelui Nicolás Maduro de către forțele speciale americane, lumea întreagă își pune întrebări legate de motive și strategie, notează Adam Tooze pentru Financial Times.
„Dar dacă ne concentrăm nu pe scopuri, ci pe mijloace, atunci aceeași scenă evocă asociații foarte diferite. Indiferent de motivul său final, operațiunea nu reprezintă o ruptură cu normele familiare. Am mai văzut asta. Modelul pentru operațiunea Maduro a fost uciderea lui Osama bin Laden de către administrația Obama. Bin Laden, desigur, nu era șef de stat. În acest sens, paralela mai apropiată care se poate face este cu răsturnarea de la putere a liderului libian Muammer Gaddafi, în 2011. Comparativ cu aceste operațiuni, capturarea lui Maduro a fost executată fără probleme și aproape pitoresc din punct de vedere legal”, scrie Adam Tooze.
Deși Maduro a fost o țintă importantă, operațiunile de vânare a celor desemnați drept dușmani ai Statelor Unite sunt departe de a fi excepționale. Forțele speciale, care numără în prezent aproximativ 70.000 de „operatori”, sunt în acțiune continuă.
1st Special Forces Operational Detachment-Delta (1st SFOD-D), cunoscută ca Delta Force, este o unitate de forțe speciale a Armatei Statelor Unite, din cadrul Joint Special Operations Command – o unitate specială care face parte din Forțele armate ale Statelor Unite ale Americii, fiind subordonată United States Special Operations Command.
Pe de altă parte, echipele SEAL (marine, aeriene și terestre ) ale Marinei Statelor Unite, cunoscute în mod obișnuit sub numele de Navy SEALs , sunt principala forță de operațiuni speciale a Marinei Statelor Unite și o componentă a Comandamentului Naval de Război Special al Statelor Unite.
În a doua jumătate a secolului al XX-lea, unitățile forțelor speciale au proliferat. Pentru democrațiile occidentale, atracția lor constă în răspunsul pe care îl oferă la întrebările fundamentale ale războiului modern.
„Un set de răspunsuri, mult apreciat de democrațiile liberale, pune accentul pe bombardamentul sau blocada cu forțe aeriene și maritime de lungă durată.
Acestea valorifică punctele forte economice și tehnologice și reduc la minimum riscul pentru trupe. Dar sunt și instrumente costisitoare.
Ulterior, așa-numitul război împotriva drogurilor și războiul global împotriva terorismului și-au extins operațiunile la scară largă”, explică autorul analizei publicate de Financial Times.
Zvonurile care sugerează că răsturnarea lui Maduro a fost o operațiune internă sunt ceva obișnuit. Modelul dezvoltat de britanici în Malaya și perfecționat în Irlanda de Nord a fost acela de a pune „bande” împotriva unor „bande” adverse. SUA au jucat același joc în Irak.
Forțele speciale fac parte dintre pârghiile militare ale unui stat, dar sunt – în mod deliberat – „evadate” din regulile statului.
Această ambiguitate este utilă, firește, dar la o scară mai mare ridică întrebări persistente legate de responsabilitate și resurse.
„Nu degeaba, mai întâi francezii și apoi CIA au învățat să-i transforme pe baronii drogurilor din Triunghiul de Aur în plătitorii paramilitarilor lor. După cum arată afacerea Iran-Contra din anii `80 și economia cu opiu din Afganistan, statul secret al Americii știe câte ceva despre narcoterorism”, continuă Adam Tooze.
Afacerea Iran-Contra a fost un scandal politic major în SUA, sub președinția lui Ronald Reagan. A implicat vânzarea secretă de arme către Iran (sub embargo) pentru a obține eliberarea ostaticilor americani din Liban și folosirea fondurilor obținute pentru a finanța Contras (rebeli anticomuniști) din Nicaragua.
Actuala „instituție” a forțelor speciale a apărut tocmai ca urmare a efortului de a aduce o disciplină militară și un anumit grad de supraveghere din partea Congresului SUA în această lume obscură.
Susținute cu ardoare de un consens bipartizan, forțele speciale sunt astăzi mai letale ca niciodată și, deși acționează sub acoperire, reprezintă – totodată – cea mai vizibilă și „relevantă” ramură „culturală” a armatei americane.
„Imaginile cu Navy SEALs și Delta Force, cu membrii lor plini de mușchi, reprezintă un subiect nesfârșit pentru regizorii de la Hollywood, rețelele de socializare și jocurile pe calculator.
Acțiunile paramilitare ale Imigrației și Vamei (ICE) poartă amprenta lor.
Departe de a fi de neconceput, ceea ce a făcut administrația Trump în Venezuela a fost imaginat iar și iar. Și, în ceea ce privește legalitatea, dreptul internațional a fost întotdeauna împletit cu instrumentele alese ale războiului liberal – sancțiuni, blocadă și operațiuni speciale punitive.
Dacă operatorii speciali înarmați apar ca un Frankenstein modern, acesta este monstrul nostru”, încheie Adam Tooze analiza publicată de Financial Times.
RECOMANDAREA AUTORULUI: